Ieşirea Din MATRIX: noiembrie 2013

miercuri, 27 noiembrie 2013

TRACII - Istorie Ascunsă - un documentar românesc de excepție



„Istoria antică a Europei ar trebui rescrisă! Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile traco-geto-dacice au stăpânit teritorii vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii.

În călătoria pe care v-o propunem către trecutul îndepărtat al Europei vi se va prezenta o nouă perspectivă asupra istoriei antice. Multe dintre lucrurile pe care le credeați deja bine stabilite vor fi zdruncinate. Fapte și evenimente puțin cunoscute vor veni să redefinească istoria...

Probele materiale și izvoarele istorice dovedesc că tracii aveau o cultură avansată și că erau creatori rafinați de artă, că lumea greacă a fost puternic influențată de cea tracă, grecii preluând de la traci tradiții și zeități.

marți, 26 noiembrie 2013

DACIA PREISTORICA, PELASGII SI LEGILE BELAGINE - Legile naturale sau legile firii (23.11.2013)

Legile belagine (sau Legiile/Învățăturile lui Zalmoxes, după unii autori, n.n.)„stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19). Erau codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintașii tracilor. Pelasgi, erau consideraţi de vechii greci, care au venit mult mai târziu pe pãmânturile Eladei din Nord , „dioi“, („divini“) de aceeaşi origine cu zeii, (Homer-Iliada X, 422-426, 441), fãuritorii unei culturi si ai unei civilizaţii superioare care s-a impus în toată lumea, stârnindu-le astfel admiraţia și recunoaşterea superioritãţii.


Belaginele erau puse în versuri și, deasemenea, se cântau.

BELAGINELE - EXPRESIE A DĂINUIRII MILENARE A VALAHILOR ÎN ISTORIE

„Societatea umană a înregistrat în evoluţia ei de-a lungul istoriei, populaţii care s-au distins prin nivelul înalt al civilizaţiei, exprimată în formele organizării socio-economice şi ale celei spirituale. Despre civilizaţia pelasgilor, înaintaşii daco-românilor, ai valahilor, au scris, sau au vorbit, mai toţi învăţaţii sau personalităţile antichităţii-şi n-au fost puţini. Acest lucru este explicabil, dacă ne gândim că pelasgii au roit din centrul originar, spaţiu vechi primordial, civilizator, aflat în zona carpato-danubiană, în toate direcţiile. (dr. N. Săvescu “Noi nu suntem urmaşii Romei”, Ed. Axa, Botoşani, 2003, p. 33-38).

În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt menţionate în documentele antice, universităţile zalmocsiene, prin care au trecut mari nume ale antichităţii. Atestată documentar este însăHestia-Ista-Vesta 2500 î.H., ca Mare Preoteasă a Colegiului Fecioarelor-ştiutoare de carte.Aceasta conducea regatul feminin al dacilor “ce avea la bază cel mai vechi cod de legi scrise din lumea antică, cod cunoscut sub numele de BELAGINE sau "Legile Frumoase.” (D. Bălaşa – Basmul Romanizării”, pag. 5, Fundaţia Artelor Dor, 1998).

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Primul documentar romanesc de lung metraj, despre gaze de sist! (23.11.2013)


Adevãrul despre gazele de sist incepe sa iasa la suprafata si in mass media centrala.

„Rezistenta de la Pungesti primeste ajutor de la televiziunea publicã TVR 1.
 Politicienii în frunte cu Victor Ponta si Dumitru Buzatu au spus de mai multe ori cã cei care se opun extragerii gazelor de sist nu tin cont de pãrerea “specialistilor”. Ieri, acestia au fost contrazisi de un documentar transmis pe TVR 1. 
Cotidianul nostru a prezentat aceleasi informatii de mai bine de un an de zile. Chevron, prin oamenii plãtiti de compania americanã, a încercat sã inducã ideea cã ziaristii de la Vremea Nouã sunt plãtiti de serviciile secrete din Rusia! Asa o fi si cu cei care au realizat documentarul prezentat la TVR? 
Din documentarul prezentat la TVR 1, nu putea lipsi minciuna lui Dumitru Buzatu. Dupã ce au fost prezentate evenimentele de la Pungesti, Dumitru Buzatu apare într-un mic interviu în care este întrebat dacã este adevãrat cã acum un an a jurat cu mâna pe Biblie cã nu va ceda în lupta împotriva explorãrii si exploatãrii gazelor de sist. Evident, Buzatu a rãspuns cã e vorba de niste inventii. Imediat au apãrut imagini cu presedintele CJ Vaslui în fata manifestantilor de anul trecut de la Bârlad, într-un discurs înflãcãrat. Culmea este cã Buzatu n-a mintit, ci doar a omis sã spunã adevãrul. Se pare cã nu el n-a jurat cu mâna pe Biblie, ci deputatul Solomon. Oricum Buzatu este ateu declarat asa cã n-avea niciun sens sã jure pe Biblie! Si, totusi, întreaga tarã a putut vedea parsivenia politicã a lui Dumitru Buzatu, cel care, acum un an, manifesta de-i sãrea cãmasa revolutionarã de pe el împotriva Chevron. Asa cum a declarat si în documentarul de asearã, între timp s-a mai documentat, a mai analizat, a mai fãcut o excursie si s-a edificat: Chevron este o oportunitate economicã pentru Vaslui! 

Primul documentar despre proiectul de exploatare a gazelor de sist si metoda fracturãrii hidraulice 

Conform site-ului www.tvr1.ro, primul documentar despre controversatul proiect de exploatare a gazelor de sist si metoda fracturãrii hidraulice spune controversata istorie a proiectului extragerii gazelor de sist din subsolul tãrii. Gabriel Geamãnu a mers în judetele Vaslui si Constanta, acolo unde autoritãtile cred cã vom plãti mai putin pentru gaze în urmãtorii ani, iar locuitorii din zonele vizate spun cã vom plãti cu totii pentru distrugerea mediului si a vietii. În Constanta si Vaslui, compania Chevron a obtinut singurele licente de explorare a gazelor de sist. De asemenea, la Putna, o altã firmã face prospectiuni seismice pentru Raffles Energy, Aurelian Petroleum si Romgaz. Cãlugãrii de la Mãnãstirea Putna sunt revoltati si încearcã sã-i opreascã pe cei care testeazã un perimetru de 300 de kilometri pãtrati, de teamã cã izvoarele si monumentele istorice vor fi afectate. În localitãtile vasluiene Pungesti, Puiesti, Bãcesti si Gãgesti, oamenii luptã împotriva exploatãrii gazelor de sist prin metoda fracturãrii hidraulice. Managerul Chevron, Tom Holst, sustine cã mediul si viata oamenilor nu vor fi afectate, pentru cã tehnologia este foarte sigurã. Cei care contestã metoda fracturãrii hidraulice spun însã cã mediul va fi afectat ireversibil, pentru cã vor fi folosite cantitãti uriase de apã ce va ajunge în sol si în pânza freaticã, alãturi de 250 de substante, unele dintre ele cancerigene. 

 Gabriel Geamãnu: “Vor urma si alte episoade!” 

 Realizatorul documentarului, Gabriel Geamãnu ne-a declarat cã, din lipsã de spatiu, a trebuit sã taie foarte mult din ceea ce a filmat asa cã, ceea ce s-a vãzut asearã la TVR 1, este doar începutul unui serial. “Am filmat foarte mult în judetul Vaslui, însã a trebuit sã renuntãm la unele imagini. Baza de date, adunatã de noi, este foarte mare, asa cã suntem hotãrâti sã continuãm ideea acestui documentar. Ieri a fost un episod pilot. Vor urma alte episoade”, ne-a declarat Gabriel Geamãnu.” 


VEZI DOCUMENTARUL AICI -link 1
SAU AICI - link 2


:



SAU AICI - link 3

DOWNLOAD RAPID

vineri, 22 noiembrie 2013

Dosarele conspiraţiei – Asasinarea lui JFK

CONSPIRACY FILES - The Assasination Of JFK (2006)

„Astazi se implinesc 50 de ani de la asasinarea preşedintelui american John Fitzgerald Kennedy si  aproape nimeni nu mai crede în povestea oficială a ceea ce s-a întâmplat pe 22 noiembrie la Dallas. Chiar a fost Lee Harvey Oswald un ucigaş pe cont propriu sau doar un naiv bine plătit? În acest film documentar specialiştii susţin că au dovezi despre conspiraţia din spatele asasinării lui JFK.
De-a lungul timpului au existat indicii despre o lovitură a mafiei, despre o muşamalizare din partea guvernului. După examinarea tuturor probelor de la locul împuşcăturii, după examinarea armei, comisia Warren, însărcinată cu investigarea asasinării preşedintelui Kennedy, descoperă că acesta a fost împuşcat cu sânge rece de Lee Harvey Oswald, un fost puşcaş marin nemulţumit, având legături cu sovieticii şi simpatii pentru Cuba.
Astăzi, însă, concluziile Comisiei Warren par din ce în ce mai necredibile, iar autorii Lamar Waldron şi Thorn Hartmann prezintă în cartea lor, „The Ultimate Sacrifice”, precum şi în acest film documentar ceea ce consideră ei a fi povestea din spatele asasinării.
SURSA: http://www.filmedocumentare.com

joi, 21 noiembrie 2013

Festivalului Comunitatilor Autosustenabile - Editia a II-a



Asociaţia   C E S A N
(Centrul de Educaţie pentru SĂNătate”)
prin Editura CHRISTALIN
în colaborare cu
Comunitatea Armonia Brassovia
organizează la Braşov
în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie 2013
 
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL
al COMUNITĂŢILOR AUTOSUSTENABILE din ROMÂNIA
 
aCASa-Fest
BRAŞOV 2013
(la Centrul de Evenimente "LUX DIVINA"
- zona Rulmentul Braşov)
 

30 nov. - 1 dec. 2013
 
„Pregătind Comunităţile AutoSustenabile de Lumină
pentru transformările planetare (2012 - 2035)
aflate în curs de desfăşurare”
 
 
 
       Asociaţia CESAN, prin Editura Christalin, împreună cu prietenii şi colaboratorii de la Comunitatea Armonia Brassovia vă invită să continuaţi aventura de a fi parte activă la desfăşurarea unui nou Festival InterNaţional al Comunităţilor Autosustenabile din România.
 
 
       Acest al doilea Festival al Comunităţilor Autosustenabile este dedicat continuării facilitării Contactului între toţi cei implicaţi în organizarea şi punerea în practică a unei forme de Comunitate Autosustenabilă în România - prin crearea unui mediu propice şi fertil pentru conversaţii angaja(n)te în jurul unor "mese rotunde" (nu doar la figurat, ci chiar şi la propriu!) pentru toţi cei dornici de o mai bună cunoaştere a lor şi a ideilor expuse.
       Participanţii sosiţi din toate colţurile ţării vă vor împărtăşi iarăşi din propria lor experienţă referitoare la iniţierea şi mai ales la modalităţile optime de organizare şi funcţionalizare a acestor noi structuri.
 
Iată ideile-forţă care au stat la baza conversaţiilor de la prima ediţie (anterioară) şi care vor fi fundaţie şi pentru cele două zile care vor urma :
- modalităţi optime şi accesibile de construire a locuinţelor în format ecologic, de tip eco-village ;
- autosusţinere în privinţa hranei prin dezvoltarea unor sere ecologice (şi economice) şi prin agricultura de tip permacultură ;
- metode de întărire a imunităţii naturale şi a aspectelor psiho-emoţionale şi sufleteşti ale fiinţei umane, prin metode naturale şi accesibile celor ce trăiesc în mediul comunităţilor autosustenabile ;
- independenţa energetică şi de transport prin informarea „la zi” în privinţa alternativelor la sursele clasice de energie şi de combustibili fosili, altele decât energia solară şi eoliană ;
- modalităţi practice de comunicare la distanţă în afara metodelor cunoscute, de tip telefoane mobile şi internet (în cazul „căderii” reţelelor eletrice şi de comunicaţii) ;
- problema banilor şi a alternativelor reale şi viabile la economia actuală (ne)funcţională ;
- continuarea construirii unei Reţele a Comunităţilor Autosustenabile din România, prin funcţionalizarea unui Centru de Contact.
 
Puncte deosebite în program vor fi video-conferinţele internaţionale cu membri ai unor comunităţi autosustenabile din alte ţări (din Europa de Vest, ca Portugalia şi Germania) care ne vor putea împărtăşi din experienţa lor, determinată de o anumită „longevitate”, uneori de peste 50 de ani.
 
Un moment important al primei zile este alocat lansării oficiale a "Centrului Naţional S.U.E.R.D. - Casa Verde a Dunării" cu rol de informare, training şi reprezentare la nivel naţional, funcţionând în cadrul Platformei Comunităţilor Locale Riverane Dunării din România.
 
       Temele referitoare la organizarea şi dezvoltarea Comunităţilor Autosustenabile vor fi aprofundate pe tot parcursul primei zile a Festivalului, în timp ce a doua zi va fi dedicată continuării acestor activităţi, urmate apoi de câteva subiecte legate de tehnologiile energiei inepuizabile şi medicina holistică (inclusiv prin prezentarea experienţei terapeutice şi de viaţă a celui ce a stat câţiva ani în preajma OM-ului terapeut (bine)cunoscut multora, Valeriu Popa).
       De asemenea, la finalul fiecărei zile vom împărtăşi celor interesaţi din ultimele cercetări legate de Transformările Planetare aflate în curs de desfăşurare (din care am prezentat la ediţia anterioară, inclusiv la lansarea cărţii „Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012”, referitor la Primul Portal al Ascensiunii din decembrie 2012) şi rolul Comunităţilor Spirituale Autosustenabile în acest extraordinar context planetar şi cosmic.
 
 
 
Fie membri ai comunităţilor deja structurate sau aflate în proces de constituire sau doar aspiranţi în a afla mai multe despre acest subiect atât de actual pentru dezvoltarea societăţii umane – vă aşteptăm cu drag la Braşov, în perioada 30 noiembrie - 1 decembrie 2013, la Centrul de Evenimente "Lux Divina" pentru a fi martori la continuarea acestei construcţii ale cărei „cărămizi” vor constitui, cu siguranţă, una din fundaţiile solide ale societăţii româneşti aflate în curs de re-organizare.
 
 
 
        Pe parcursul celor 2 zile ale Festivalului puteţi descoperi şi câteva produse şi servicii pentru întreţinerea sănătăţii din variate domenii, prin :
 
– Manifestări artistice –
– Expoziţii cu vânzare :
Preparate-meniuri tip “Hrană Vie” – Alimente naturale organice, ecologice –Suplimente alimentare – Sucuri naturale terapeutice – Cafea terapeutică – Cristale – Pietre semipreţioase – Bijuterii – Cărţi de educaţie holistică – Proiecte de construcţii ecologice – Aparate şi ustensile încărcate cu energie regenerabilă – Proiecte pentru energia inepuizabilă.
 
      
       Program :
       - Sâmbătă : orele 10.00 - 20.00.
       - Duminică : orele 10.00 - 20.00.
 
 
       INTRAREA nu este "gratuită" !
       Efortul celor sosiţi din îndepărtate colţuri ale ţării pentru a-şi oferi "darurile" într-un Spaţiu de tip "Lux Divina" poate fi echilibrat prin darul-DONAŢIE al fiecăruia dintre noi - după putinţă şi dorinţă...
 
       Oricum ar fi, noi vă aşteptăm cu drag pentru a ne împărtăşi cu Bucurie în Prezenţă !
Pe masura ce primim confirmarile revenim cu orarul detaliat al celor doua zile. Prezentarile de anul trecut le puteti gasi aici: Prezentarile de la festival 2012

miercuri, 20 noiembrie 2013

Dieta uitata de timp


THE DIET THAT TIME FORGOT (2008)

Va prezentam astazi un documentar fara mari pretentii, dar realizat cu suflet. Este un film simplu, dar convingator, despre 4 britanici obezi, dependenti de junk - food, care merg undeva in muntii Pakistanului, intr-un sat izolat, unde oamenii nu cunosc boliile „civilizatiei” (cancer, diabet, samd) pentru a experimenta pe pielea lor, timp de 1 luna, un alt stil de viata si de hranire intr-un mediu curat, simplu ... Stilul de viata al acelor oameni din satucul de munte din Pakistan nu este ceva miraculos, „cazut din cer” sau transmis prin chanelling de Arcturieni, ci este un echilibru intre hrana simpla, traditionala, facuta in acel loc (nu este nici dieta raw, nici vegana, nici vegetariana, nici dieta Montignac, nici dieta Young, nici regimul Oshawa, nici terapia Gerson si nici macar cura cu sucuri verzi cum poate s-ar astepta unii ... lol ...ci o dieta normala cu manacare de toate genurile, ce contine toate tipurile de alimente (inclusiv carne) mai mult sau mai putin procesate, dar curate, fara E-uri, aditivi, ingrasaminte chimice, antibiotice, samd), apa curata de la munte si miscare, munca fizica , intr-un mediu curat, neatins de poluarea „civilizatiei”.

marți, 19 noiembrie 2013

Cursă spre partea întunecată - documentar

Taxi to the Dark Side (2007)

„Pornind de la cazul de torturare și ucidere în 2002 a unui taximetrist afghan, acest film documentar examinează schimbările în politicile de securitate ale SUA după  11 septembrie 2001, dar și în modul în care sunt tratați suspecții de terorism din Irak, Afghanistan și închisoarea Guantanamo Bay.

Soldații, avocații lor, un prizonier eliberat, dar și imagini filmate și fotografii spun povestea abuzurilor armatei americane și descriu o Americă în care democrația și justețea sunt doar de fațadă. 

Realizatorii acestui documentar susțin că George Bush Jr., Dick Cheney sau Donald Rumsfeld se fac vinovați de aceste abuzuri, chiar dacă nu au dat ordine explicite în acest sens.CIA și armata folosesc și acum privarea de somn, abuzurile sexuale și alte tactici de tortură pentru a obține informații de la deținuți. 

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Morihei Ueshiba - Fondatorul Aikido




Morihei Ueshiba - The Founder of Aikido (1961)

Vă prezentăm astăzi un mini documentar despre AIKIDO, asa numita cale a armoniei sau arta a păcii, o cale spirituala deosebita si o arta martiala de exceptie, pe care noi o consideram cea mai nobila, spectaculoasa si mai frumoasa dintre aceste arte. De asemenea se vorbeste,  despre despre fondatorul acesteia, senseiul Morihei Ueshiba. 

marți, 12 noiembrie 2013

ROMÂNIA ASASINATĂ prin gazele de șist (12.11.2013)


„ Un articol de excepţie scris de un profesor român în America:

Revoluţia gazelor de şist. Anatomia unui dezastru (I)

Motto: Consider revoluţia gazelor de şist mai mult o petrecere de pensionari decât o revoluţie... Este ultima zvâcnire. (Art Breman, geolog)
Ca şi când distrugerea Apusenilor prin „proiectul Roşia Montană″ nu ar fi fost de ajuns, asasinii economici, interni şi externi, ai României au mai tras câteva gloanţe în trupul muribund al ţării noastre – ca să fie siguri că victima chiar nu mai mişcă. De data aceasta arma folosită este fracturarea hidraulică. Dacă în cazul Roşia Montană au acţionat neglijent, nu le-a păsat să facă pierdută arma crimei şi să şteargă amprentele, în afacerea gazelor de şist se lucrează profesionist, cu pistolari deghizaţi în negustori de iluzii din Vestul Sălbatic. Prin propagandă şi tactici psihologice, demne de o veritabilă acţiune de psy-ops, crima comisă a fost transformată în opusul ei: o operaţiune de salvare a României din ghearele petro-imperialismului rusesc.
Au fost reactivate mai întâi mituri şi reflexe condiţionate menite să influenţeze emoţiile şi comportamentele populaţiei (potenţial) insurgente. Există termeni şi sintagme care provoacă o reacţie colectivă previzibilă. În cazul gazelor de şist, sintagma „independenţa faţă de gazul rusesc“ declanşează un reflex condiţionat de respingere a „duşmanului de la est“. Odată reactivat acest reflex în mentalul românesc, orice enormitate debitată în legătură cu „independenţa faţă de gazul rusesc“ va fi acceptată necondiţionat de către publicul larg. Un titlu ca „Miza gazelor de şist: Ruşii vor avea pierderi uriaşe dacă România devine independentă energetic“ (ziare.com) nu urmăreşte să ofere o informaţie reală, ci să stârnească o reacţie emoţională. Nu numai că ne vom câştiga independenţa faţă de gazul rusesc, dar vom produce duşmanului şi „pierderi uriaşe“. Termenii nu au nimic din rigoarea datelor economice, trimit însă subliminal la istoria rezistenţei noastre în faţa asupritorului bolşevic. Cât pierde Gazprom în eventualitatea unei independenţe româneşti faţă de gazul rusesc ne-o spune, la rece, Vocea Rusiei: „Cota de gaze alocate Republicii Moldova şi României reprezintă 0,6% din totalul exportului anual de gaze al Gazprom. În condiţiile în care, în prima jumătate a anului 2013, cererile de gaze din Europa către Gazprom au crescut cu 10%, cota de 0,6% poate fi redistribuită de Gazprom fără probleme Turciei sau Germaniei, ţări aflate în plină expansiune economică“.
Hotărâte, probabil, să-i producă Rusiei „pierderi uriaşe“, guvernele băsesciene au mizat totul pe Nabucco, un proiect occidental al cărui eşec răsunător a pus în evidenţă latura lui... comică. Iată ce scria revista "Forbes" în 2012: „Nabucco a fost întotdeauna mai mult decât o simplă conductă pentru a transporta gaz: a fost un proiect menit să demonstreze unitatea europeană împotriva manipulărilor grosolane ale petro-imperiului condus de Putin. O comedie a erorilor, jucată de nenumărate ori, a demonstrat în mod concludent incompetenţa şi neputinţa aproape comică a Uniunii Europene, chiar atunci când este vorba de chestiuni care se presupune a avea o importanţă strategică. Nabucco a fost conceput ca un proiect în care europenii eficienţi şi moderni le vor arăta ruşilor înapoiaţi cum se face treaba. În loc de o lecţie dată ruşilor, proiectul s-a dovedit o caricatură“.
Să tot fie o caricatură pentru analiştii de la "Forbes", dar pentru România eşecul este usturător. Mizând totul pe Nabucco, România a refuzat să participe la construcţia conductei South Stream. Dacă ar fi trecut pe teritoriul României, lungimea conductei s-ar fi scurtat cu 50% şi ar fi scăzut preţurile gazului furnizat României de către Gazprom. "South Stream ar fi putut reprezenta „cel mai important tren care ar fi putut trece prin România şi care ne-ar fi pus înapoi pe harta Europei“, consideră analistul Valentin Vasilescu, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni. România a rămas însă pe peronul gării în vreme ce bulgarii, sârbii, ungurii, slovenii, austriecii, italienii, croaţii, macedonenii, grecii şi turcii s-au instalat în vagoanele South Stream-ului. În contul călătoriei, Gazprom oferă preţuri stabile la gaz cu un discount de 10%. Sunt şi alte avantaje. Construcţia porţiunii de conductă de pe teritoriul bulgăresc le va aduce vecinilor noştri venituri garantate de 3,1 miliarde (potrivit declaraţiilor făcute de ministrul bulgar al energiei, Dragomir Stoynev, din 31 octombrie 2013, la ceremonia de inaugurare a lucrărilor). Până la urmă, România va trebui să se pronunţe „în favoarea South Stream, pentru că altă alegere nu are“ socoteşte analistul azer Ilgar Velizade, citat de agenţia Regnum.
Nu are alegere?! O manipulare rusească! strigă la unison aceiaşi politicieni care au aplaudat proiectul Roşia Montană. Cum să rămână România de căruţă? Nici nu-şi dăduse Nabucco obştescul sfârşit, că negustorii de iluzii s-au năpustit să ne vândă „ulei de şarpe“ pentru vindecarea beteşugurilor energetice. Leacul miraculos, pretind negustorii, nu trebuie importat de la „duşmani“, căci îl avem noi înşine din belşug. Numele lui: gazul de şist. Este tot gaz natural, numai că se comportă puţin mai ciudat (de aici denumirea de gaz neconvenţional): stă îngropat la mare adâncime, la vreo doi kilometri sub terenurile agricole şi gospodăriile ţărăneşti, sub pânza freatică. Captiv în rocile de şist, nu vrea să iasă la suprafaţă decât forţat prin fracturare hidraulică. Cum tehnologia miraculoasă o deţin negustorii din Vestul Sălbatic, ei vor scoate gazul nostru din măruntaiele pământului şi tot ei or să ni-l vândă, la preţurile de pe piaţa mondială! Gazul va fi ieftin ca braga, aşa cum este în prezent în Statele Unite.
Ceea ce urmează, dragi cititori, nu veţi afla din pliantele şi prezentările în power point ale experţilor în comunicare. Și nici din gura celor care le permit negustorilor de aiurea să fractureze din teritoriul ţării oricâte hălci ar vrea.
Pentru a elibera gazul, rocile puţin poroase din zăcămintele de şist trebuie mai întâi „fracturate“ prin injectarea, la mare presiune, a unei cantităţi enorme de apă amestecată cu peste 500 de substanţe toxice şi poluante. Cantitatea colosală de apă otrăvită – cam 19 milioane de litri de apă sunt necesari pentru fracturarea unei singure sonde – revine într-o proporţie însemnată (între 30-70%) la suprafaţă, unde începe apoi odiseea depozitării şi tratării ei. Nu este vorba de ceva în genul apei reziduale menajere, ci de un cocteil de substanţe radioactive şi superpoluante, majoritatea ţinute secrete (din cauza adâncimii la care se foloseşte, apa reziduală de fracturare este contaminată radioactiv). Cum planul este ca România să fie împânzită cu sonde, la o rată de 5-6 sonde pe kilometrul pătrat, nu-i greu de imaginat câte bazine descoperite de colectare a lichidului rezidual toxic vor exista. Nu este deloc exclus ca, pentru a maximiza profitul, parte din lichidul rezidual să fie deversat, pe şest, direct în râurile sau pe ogoarele patriei. S-a întâmplat în SUA, de ce nu s-ar întâmpla în România, unde fracturiştii sunt, după toate evidenţele, deasupra oricărei legi ? Oricum, staţiile de tratare a apelor reziduale din România nu au capacitatea de a epura asemenea cocteiluri ucigaşe. Iar îngroparea lor în subsol (o metodă larg folosită) va polua mai devreme sau mai tîrziu straturile de apă freatică. Dacă la Roşia Montană proiectul minier va concentra cianura într-un imens lac otrăvit, exploatarea gazului de şist va dispersa o otravă, la fel de puternică, pe sute de kilometri pătraţi, afectând profund sănătatea a zeci sau chiar sute de mii de români, flora şi fauna sălbatică, terenurile agricole şi animalele domestice. Şi, mai ales, va lăsa o mare parte a României fără apă potabilă. (Acesta este doar unul dintre multiplele dezastre ecologice pe care le poate provoca fracturarea hidraulică.)
Gogoaşa „independenţei faţă de gazul rusesc“ nu oferă totuşi suport propagandistic suficient pentru a justifica un act de vandalism ecologic de asemenea proporţii. Pentru a anestezia complet opinia publică românească trebuia cultivată admiraţia necondiţionată faţă de mitul „revoluţiei gazelor de şist“ din SUA.
În esenţă, noul mit american se rezumă la câteva formulări şocante: 1) gazul de şist schimbă regula jocului; 2) datorită fracturării hidraulice SUA vor avea între o sută şi două sute de ani gaz ieftin şi abundent; 3) SUA au descoperit echivalentul în gaz a două Arabii Saudite; 4) SUA sunt pe cale să-şi câştige independenţa energetică; 5) revoluţia gazului de şist va produce o iminentă renaştere industrială. Repetate neîncetat, ca într-un ritual magic, aceste baliverne au menirea să anihileze orice critică raţională şi să incrimineze reacţiile naturale de respingere ale populaţiei. Prin bine cunoscutul procedeu copy-paste, propagandiştii din România au preluat lozincile americane şi le-au potrivit ca nuca în perete. Efectele sunt de-a dreptul rizibile: „România – viitorul Dubai al Europei?“ (Bogdan Chirieac), „100 de ani de industrie de gaze în România“ (revista Partener), „Valorificarea gazelelor ieftine neconvenţionale ar putea ajuta la reindustrializarea României“ (Iulian Fota, consilier prezidenţial pe probleme de securitate).
Mioritica „revoluţie a gazului de şist“ se anunţă a fi o glumă macabră, un act de sabordare a viitorului ţării, o ameninţare gravă la adresa democraţiei şi a drepturilor umane fundamentale: inviolabilitatea proprietăţii private, dreptul la apă curată şi hrană sănătoasă. Aşa cum esenţa criminală a comunismului nu poate fi înţeleasă fără o analiză a ceea ce s-a întâmplat în Rusia bolşevică, tot aşa nu vom realiza dimensiunile dezastrului ce ni se pregăteşte dacă nu ştim ce a însemnat în realitate „revoluţia gazului de şist“ din Statele Unite. Se impune, prin urmare, o dez-vrăjire a „miracolului american“.
Cei „o sută de ani de gaz natural“ din SUA sunt meniţi să umfle o nouă bulă, poate mai devastatoare decât cea imobiliară şi, în paralel, să ofere un colac de salvare uneia dintre cele mai murdare şi retrograde (la propriu şi la figurat) industrii ale lumii contemporane: industria hidrocarburilor neconvenţionale (gaz şi petrol de şist, nisipuri bituminoase).
Se pune întrebarea firească: cum au reuşit exagerările şi minciunile lobbyistilor şi altor susţinători ai acestei industrii să fie crezute de o mare parte a publicului american? Campaniile agresive de PR ne oferă un răspuns parţial. Altă explicaţie ne este dată de refuzul politicienilor, mass-mediei şi chiar al multor cetăţeni de rând de a accepta moartea visului american. „Revoluţia gazului de şist“ este paiul de care se agaţă cei care nu înţeleg că jocul s-a terminat. Supercomplexa civilizaţie americană, construită pe hidrocarburi ieftine şi abundente, se află în moarte clinică şi nici un remediu fantezist, precum ţiţeiul şi gazul de şist nu poate menţine status quo-ul. În cartea "Too much Magic: Wishful Thinking, Technology and the Fate of Nation" (Prea multă magie: speranţe deşarte, tehnologie şi soarta naţiunii), James Howard Kunstler scrie că „boom-ul gazului şi ţiţeiului de şist arată cât suntem de disperaţi noi, în economiile industriale, să continuăm modul de viaţă bazat pe combustibilii fosili şi câte alte resurse (oţel, investiţii de capital) suntem pregătiţi să cheltuim pe orice ne promite o posibilă prelungire a confortului nostru“. Chiar dacă „nu vrem să ne gândim la o asemenea situaţie“, remarcă acelaşi autor în articolul "Timpul închipuirilor", „restrângerea permanentă a tehno-industrialismului este necesară deoarece principalul combustibil care alimentează motoarele sale e tot mai puţin şi mai scump, chiar prea scump pentru a menţine în stare de funcţionare infrastructura Statelor Unite“.
Au existat momente în ultimii 20 de ani când societatea americană, forţată de realităţile din sectorul energiei, a fost pe punctul de a recunoaşte adevărul despre combustibilii fosili. Pe la începutul anilor 2000, lucrurile au luat însă o întorsătură neaşteptată, care a exacerbat din nou iluziile şi speranţele false.
Scăderea îngrijorătoare a producţiei convenţionale de gaz natural şi creşterea dramatică a preţurilor la acest combustibil au fost principalii factori care au creat motivaţia necesară pentru aplicarea la scară comercială a fracturării hidraulice. A extrage gaz din zăcăminte de şist fusese considerat, până atunci, o întreprindere prea puţin atrăgătoare din punct de vedere comercial.
Iată cum descrie Richard Heinberg, în cartea "Ulei de şarpe", începuturile „revoluţiei gazelor de şist“: „Companii mici şi mijlocii au împânzit zonele cu şisturi din Texas, Louisiana, Arkansas şi Pennsylvania, au luat bani cu împrumut, au încheiat contracte de închiriere a terenurilor şi într-o perioadă de timp scurtă au săpat zeci de mii de puţuri. Rezultatul a fost o bulă enormă produsă de noua producţie de gaz natural. Pe măsură ce furnizările de gaz creşteau, cititorii de prompter (care afişa textele oferite de industria extractivă) şi politicienii au început să trâmbiţeze perspectiva a «o sută de ani de gaz natural» care «vor schimba regula jocului»“.
„Revoluţia şisturilor“ este o „bonanza temporară“ (J. David Hugues), un fenomen tipic de „avânt şi prăbuşire“. S-ar fi fâsâit rapid, precum lichidul dintr-o cutie de Coca Cola la două minute după ce-ai deschis-o, dacă bula nu ar fi fost mereu alimentată de capitalul băncilor de investiţii şi de subvenţiile masive oferite fracturiştilor de către guvernul federal şi unele state americane. Ca nu cumva flacăra „revoluţiei“ să se stingă, firmelor de exploatare li s-au acordat importante derogări de la normele ecologice. Printr-un lobby intens şi un mic ajutor de la vicepreşedintele american Dick Cheney (fost preşedinte, înainte de campania electorală din anul 2000, al firmei Halliburton), exploatarea prin fracturare hidraulică a obţinut „derogarea Halliburton“ de la legea federală care veghează asupra calităţii apei de băut (Clean Water Act). Drept urmare, fracturiştii nu au mai fost obligaţi să dezvăluie substanţele toxice interzise pe care le folosesc. (Cum ar putea fi tratate în uzinele de epurare ale oraşelor nişte substanţe... secrete?)
Dar nu numai substanţele toxice folosite au rămas secrete. Investitorului naiv i s-a ascuns faptul că exploatarea gazelor de şist rămânea, în ansamblul ei, o afacere financiar neviabilă. Este adevărat că indivizi de teapa lui Aubrey McClendon, fostul preşedinte al companiei Chesapeake, s-au îmbogăţit, dar... atenţie! nu din vânzarea gazului ci din operaţiuni speculative adiacente, cum ar fi vânzarea contractelor de concesiune a terenurilor. În iunie 2012, la New York, Rex Tillerson, preşedintele ExxonMobil, a declarat în cadrul prestigiosului Consiliu pentru relaţii externe: „Ne dăm şi cămaşa de pe noi (ca să exploatăm gazul de şist). Nu câştigăm nici un ban. Suntem îndatoraţi până peste cap“1.
Dacă afacerea gazelor de şist este o afacere comercială eşuată în SUA – care sunt cauzele acestui eşec? Două ar fi cauzele majore: una ţine de domeniul geologiei, cealaltă de sectorul financiar-bancar.
Exploatarea gazelor de şist suferă de sindromul Reginei Roşii (după o replică rămasă celebră a personajului Regina Roşie din "Alice în Ţara din Oglindă" de Lewis Carrol: „Trebuie să fugi cât poţi de mult ca să rămâi în acelaşi loc“). Fracturiştii sunt obligaţi să foreze într-un ritm frenetic un număr din ce în ce mai mare de sonde doar pentru a extrage aceeaşi cantitate de gaz. Rata declinului la sondele de şist este de 63-85% în primul an (faţă de 25-40% la gazul convenţional); cele mai productive sunt secătuite după 5-6 ani de exploatare (faţă de 20 de ani la gazul convenţional). În plus, vastele formaţiuni de şist s-au dovedit a fi sărace în „locuri dulci“ (sweet spots), zone unde sondele sunt într-adevăr productive. În ciuda freneticei „revoluţii a gazului de şist“, Statele Unite nu au putut să atingă nici pe departe vârful producţiei din anul 1973. Despre ce independenţă energetică vorbim?!
Sindromul Reginei Roşii a mărit dramatic costurile de forare şi operare pentru că i-a obligat pe fracturiştii să dea în exploatare un număr foarte mare de sonde – douăzeci de mii de sonde adiţionale într-o perioadă de zece ani (3-10 milioane dolari per sondă). Dar mai mult decât de geologie, ei au fost mânaţi de la spate de băncile de investiţii.
Să ne amintim ce a spus preşedintele lui ExxonMobil: „Suntem îndatoraţi până peste cap“. Băncile profită oricum de pe urma „revoluţiei gazului de şist“. În faza de avânt, prin vinderea acţiunilor la companiile supracotate la bursă iar în cea de spargere a bulei, când companiile se prăbuşesc, profită mai ales de pe urma fuziunilor şi achiziţiilor.
Adevărul, de puţini ştiut, este că Wall Street-ul a promovat bula gazului de şist. Într-un articol de investigaţie din "New York Times"(„După boom-ul gazului de şist“, 20 octombrie 2012), Clifford Krauss şi Eric Lipton au dezvăluit modul în care „finanţarea creatoare“ i-a forţat pe fracturişti să tot sape noi sonde chiar dacă fiecare nouă sondă însemna pentru ei o pierdere financiară: „Precum recenta bulă a creditului imobiliar, avântul şi prăbuşirea (boom and bust) din cadrul afacerilor cu gaz de şist este generat în mare parte de ingineriile financiare ale băncilor de investiţii precum Goldman Sachs, Barclays, Jefferies & Company“.
În raportul „Şistul şi Wall Street-ul: A fost orchestrată scăderea preţurilor la gazul natural?“2, Deborah Rogers, fost consultant financiar pe Wall Street şi membru al Consiliului consultativ al Băncii Rezervelor Federale din Dallas între 2008 şi 2011, analizează aşa-numita „co-dependenţă“ toxică dintre marile bănci de investiţii şi operatorii de gaz şi petrol de şist. Rogers este de părere că supraproducţia de gaz a fost în mare parte orchestrată „pentru a atinge ţintele de producţie ale analiştilor financiari şi pentru a furniza banii cash necesari menţinerii poziţiilor imprudente ale operatorilor“. Când preţul gazului natural s-a prăbuşit, „Wall Street-ul a început să încheie tranzacţii prin care activele companiilor de gaz de şist aflate în dificultate au fost transferate marilor jucători ai industriei. La numai câteva luni, astfel de tranzacţii s-au dovedit a fi toxice, rezultatul fiind o renunţare masivă la activele de gaz de şist. În plus, băncile au avut un rol primordial în inventarea unor produse financiare complicate precum PVP-urile (volumetric production payments); în ciuda lipsei evidente de cunoştinţe solide ale multor investitori şi a riscurilor exploatărilor de şist, aceste produse au fost ulterior vândute unor investitori precum fondurile de pensii. Mai mult, contractele de concesionare au fost puse la un loc, incluzând în acelaşi „pachet“ zone fără rezerve certe, toate vândute într-un proces foarte asemănător celui prin care, înainte de 2007, instrumentele financiare de credit, garantate de fonduri de ipoteci (mortgage-backed securities) au fost vândute în baza unor active imobiliare îndoielnice“.
*
Majoritatea analiştilor independenţi consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de şist din SUA va intra într-un rapid şi ireversibil declin. „Revoluţia“ se va încheia probabil la fel de brusc precum a început. Dezastrul ecologic, social şi economic lăsat în urma ei este deja o altă poveste.
România, însă, pare nerăbdătoare să preia ştafeta eşecului american.

[1] “ExxonMobil: ‘We’re Losing Our Shirts’,” gCaptain (blog), June 27, 2012, http:// gcaptain.com/ exxonmobil-were-losing-shirts/.
[2] Deborah Rogers, “Shale and Wall Street,” http:// shalebubble.org/ wp-content/ uploads/ 2013/ 02/ SWS-report-FINAL.pdf.”

In completare vedeti AICI emisiunea „JOCURI DE PUTERE” de la REALITATEA TV din data de 29.09.2013
Powered by Dailymotion


In completare studiati categoria GAZE DE SIST din CUPRINS-ul blogului nostru.

joi, 7 noiembrie 2013

MICHAEL JACKSON victima Societatilor Oculte



Asa cum am promis in articolul despre INDUSTRIA MUZICALA DEMASCATA revenim cu un scurt film de 20 minute (in 2 parti) dedicat in mare parte lui Michael Jackson. Si in filmul cu industria muzicala se vorbeste despre Michael Jackson aici,  insa filmul de azi vine in completare.  
Parerea noastra despre Michael Jackson ne-am exprimat-o pe blog in ziua cand a murit (vezi aici).

O singura observatie ar fi de facut. De la 1-7 milioane de discuri/an cat vindea firma Sony inainte de moartea artistului, a ajuns sa vanda si 30 de milioane de discuri, dupa moartea acestuia.  Nu simtim sa spunem mai multe, filmele fiind suficient de sugestive. Am dezvoltat problema Societatilor Oculte suficient, iar cei curiosi pot explora aceasta categorie in CURPINS.

In completare cititi si:

luni, 4 noiembrie 2013

Cei patru călăreţi

THE FOUR HORSEMAN (2012)

Pe măsură ce economia continuă să meargă de la criză la catastrofă, mulți oameni caută o soluție înțeleaptă la modul cum poate fi reconfigurată economia occidentală (in special - si din restul UE si la noi in particular n.n.).

În ultimii 3 ani, 23 de analiști (gânditori, filozofi), mulți dintre aceștia fiind marginalizați, s-au adunat împreună pentru a rupe tăcerea și să explice cum funcționează de fapt lumea. Viziunea lor transcende opinia din mass media corporatistă, fiind una destul de diferita, (dar nu suficient, cel mai adesea n.n.) și se oferă unele soluții care ar putea schimba directia in care ne indreptam.

vineri, 1 noiembrie 2013

Roşia Montană - o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari

PROTEST GLOBAL - 3 NOIEMBRIE 2013 
Cacealmaua continua

Află AICI care sunt orasele care ies in strada.

Mai jos vă prezentăm un studiu de exceptie realizat de inginerul Doru Apostol din Sibiu, in legatura cu megabogatiile de la Rosia Montana.

„Studiul meu va fi un amalgam de simbolistică, cifre exacte, întrebări şi semnale de alarmă, fiind în acelaşi timp şi un denunţ penal adresat autorităţilor statului.

Roşia Montană este o bibliotecă. Iar o bibliotecă are 3 preţuri:
 
1. Preţul hârtiei din care sunt făcute cărţile, atunci când le vindem pentru reciclarea maculaturii. "Puţin, foarte puţin", aşa se spunea într-o reclamă. Atunci nu contează dacă sunt cărţi de istorie, de economie, de ştiinţă, de filosofie, de bune maniere...
 
2. Preţul de achiziţie al cărţilor. Cine a cumpărat vreodată o carte, ştie că acestea nu sunt ieftine. Iar ca să-ţi faci o bibliotecă, efortul financiar este considerabil.
gif-850x250

O INIȚIATIVĂ DE MARE VIITOR ȘI VALOARE

O INIȚIATIVĂ DE MARE VIITOR ȘI VALOARE
Este un proiect în care se pot implica toți românii de pretutindeni și vă invităm să o faceți!

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Disqus

COMETARII DIN FACEBOOK

APEL

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

PROSPERĂ - Oare e asa de greu?

THRIVE (2011) What On Earth Will it Take? In sfarsit va putem prezenta tradus, mult asteptatul documentar THRIVE si pentru asta mu...

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...